HCGMB de aprobare a PUZ-ului Coordonator al Sectorului 3 definitiv anulată. Considerentele instanței de fond cu privire la schimbarea destinației terenurilor încadrate în zona verde

HCGMB de aprobare a PUZ-ului Coordonator al Sectorului 3 definitiv anulată. Considerentele instanței de fond cu privire la schimbarea destinației terenurilor încadrate în zona verde

Prin Hotărârea nr. 2569 din 29.11.2021, rămasă definitivă, Curtea de Apel București a respins ca neavenite recursurile formulate de Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 3 și de două persoane fizice împotriva Sentinţei civile nr. 688/04.02.2021 (convențional denumită în acest material “Sentința Tribunalului”) prin care Tribunalul București (Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal) a anulat Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 49/31.01.2019 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal al Sectorului 3 București (convențional denumită în acest material “HCGMB de aprobare a PUZ S3”) precum și Decizia Etapei de Încadrare nr. 3/28.01.2019 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului București (convențional denumită în acest material “Decizia APM”).

Niciunul din pârâții din această cauză (i.e. emitenții actelor administrative atacate și ulterior anulate), respectiv Consiliul General al Municipiului București, Primarul Municipiului București și Agenția pentru Protecția Mediului București nu au formulat recurs împotriva Sentinței Tribunalului prin care le-au fost anulate actele administrative, iar Agenția pentru Protecția Mediului București nu a formulat întâmpinare (astfel cum rezultă din conținutul Sentinței Tribunalului).

Recursurile împotriva Sentinței Tribunalului au fost respinse ca neavenite (a se vedea minuta publicată pe portalul instanțelor de judecată http://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000890613&id_inst=2), aparent întrucât au fost formulate de Primarul Sectorului 3 și de două persoane fizice în calitate de intervenienți în favoarea celor trei pârâți, însă niciunul din cei trei pârâți nu a atacat Sentința Tribunalului.

Prin urmare, HCGMB de aprobare a PUZ S3 a fost definitiv anulată iar Sentinţa Tribunalului a intrat în putere de lucru judecat, cu tot cu dispozitiv și considerente, importanța acestora din urmă (în special a celor reținute de instanță în legătură cu spațiile verzi) meritând cu prisosință semnalate în această speță.

Motivele anulării HCGMB de aprobare a PUZ S3 au fost, pe scurt, următoarele:

  1. Nulitatea Deciziei APM, care a stat la baza acesteia (nulitate constată prin aceeași Sentință)

Instanța de fond a constatat că, în mod nelegal Agenția pentru Protecția Mediului București a stabilit că Planul Urbanistic Zonal Coordonator Sector 3 ar fi analizat suprafețe mici la nivel local, fără impact semnificativ asupra mediului și că, în consecință, nu ar necesita evaluare de mediu, putând fi aprobat fără aviz de mediu.

Aceste aspecte au fost combătute de instanța de fond, care a dispus anularea Decizie APM, reținând că, pentru aprobarea Planului Urbanistic Zonal Coordonator, era obligatorie evaluarea de mediu în condițiile în care acesta:

  • a modificat zonificarea funcțională a unei suprafețe de minim 1.028,57 ha (aprox. 1/3 din suprafața Sectorului 3), care nu poate fi considerată o suprafață mică la nivel local și
  • aducea numeroase modificări notabile de reglementare urbanistică:
  • schimbarea funcțiunii unor zone din zone de locuit cu regim de înălțime P+2 și zone de activități productive cu Hmax 20 m, în zone mixte cu regim de înălțime P+14,
  • modificarea destinației unor terenuri prevăzute ca spații verzi sau baze de agreement în terenuri construibile cu înălțimi de până la P+14, reducerea cu 45 ha a spațiilor verzi publice și a spațiilor vezi pentru agrement,
  • imposibilitatea asigurării suprafeței minime de spațiu verde pe cap de locuitor, stabilită prin lege (i.e. 26 mp/ locuitor), potrivit calculelor instanței, Planul Urbanistic Zonal Coordonator asigurând doar 23,559 mp/ locuitor

Instanța de fond a punctat totodată că a autoritățile locale au avut o abordare inconsecventă/ contradictorie sub aspectul obligativității parcurgerii procedurii de evaluare de mediu, în condițiile în care a existat totuși un aviz de mediu emis la data de 05.11.2018 în legătură cu Planul Urbanistic Zonal Coordonator Sector 3 (i.e. au recunoscut implicit necesitatea avizului de mediu), doar că acesta avea la bază o altă planșă de zonificare decât cea care a fost în final aprobată.

  • Schimbarea planșei de zonificare după emiterea unora dintre avizele care au stat la baza adoptării sale (d.e. avizul Arhitectului-Șef, Avizul SRI, Avizul de Mediu, Avizul MDRAP), aceste avize fiind emise prin raportare la altă formă a PUZ decât cea adoptată

Cu privire la schimbarea planșei de zonificare după avizare (NB: o serie de avize au fost emise pe baza Planșei 2.1, care a fost ulterior modificată și redenumită în „Planșa 2.1 – varianta îmbunătățită”) instanța a reținut că aceste modificări au fost substanțiale, „departe de a fi simple îndreptări de erori materiale”, respectiv prin „Planșa 2.1 – varianta îmbunătățită” s-a redus suprafața spațiilor verzi cu 44,47 ha, iar suprafața spațiilor verzi publice a fost redusă de la 207,57 ha la 118,06 ha.

  • Participarea administratorului public al Sectorului 3 la votul din cadrul Consiliului General al Municipiului București, instanța reținând că acesta nu putea, potrivit legii, să participe la procesul decizional întrucât se afla în conflict de interese

Instanța de fond a reținut că acest consilier ar fi avut un „interes personal” în cauză întrucât era administrator al Sectorului 3 – entitatea finanțatoare a planului urbanistic zonal supus adoptării -, astfel că o decizie de respingere a PUZ ar fi fost aptă să cauzeze un dezavantaj Sectorului 3  (i.e. pierderea fondurilor alocate planului fără niciun rezultat), interesul personal decurgând din faptul că acest consilier „avea raporturi contractuale” cu Sectorul 3. Instanța nu detaliază în ce anume constau aceste raporturi contractuale pentru a extrage de aici concluzia existenței unui interes personal al consilierului (d.e. dacă exista sau nu un sistem de bonificare în cazul în care ar fi fost aprobat Planul Urbanistic Zonal Coordonator Sector 3).

În acest context, consilierul ar fi avut obligația de a anunța interesul și de a se abține de la vot, conform prevederilor art. 77 din Legea 393/2004: „(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.”

Potrivit celor reținute de instanța de fond, nerespectarea acestei obligații atrage nulitatea de drept a întregii hotărâri astfel adoptate, chiar dacă participarea consilierului în cauză la deliberare nu a fost una hotărâtoare (întrucât exista atât cvorumul cât și numărul de voturi necesar pentru adoptarea HCGMB de aprobare a PUZ S3).

Separat de soluția rămasă definitivă privind anularea HCGMB de aprobare a PUZ S3, în special, în considerarea controverselor existente în practică pe marginea acestui subiect și a notorietății pe care, este ușor de anticipat că o va avea Sentința Tribunalului (cu toate consecințele care ar putea decurge de aici, inclusiv însușirea aceleiași abordări de către alte instanțe de judecată), merită semnalată poziția instanței de fond legată de posibilitatea schimbării prin PUZ a destinației terenurilor încadrate prin PUG în zona spațiilor verzi.

Articolul 71 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 sancționează cu nulitatea absolută actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea interdicției de schimbare a destinației ori de reducere a suprafeței terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca spații verzi în documentațiile de urbanism:

„Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.”

Foarte pe scurt, pentru a nu deturna scopul acestui material (și pentru că subiectul merită oricum o analiză juridică separată și amănunțită), textul citat mai sus este susceptibil de două interpretări:

  • O interpretare conform căreia prin PUZ nu poate fi schimbată destinația terenurilor încadrate prin PUG în zona spațiilor verzi, interpretând sintagma „acte administrative” din teza a II-a textului citat mai sus ca referindu-se indistinctiv la orice astfel de acte, inclusiv la hotărârile de aprobare a documentațiilor de urbanism de tip PUZ și PUD și
  • O interpretare per a contrario a sintagmei „acte administrative” din teza a II-a textului citat mai sus, în sensul că nulitatea poate viza orice administrative, prin care se schimbă destinația acestor terenuri, cu excepția documentațiilor de urbanism (de tip PUG sau PUZ) întrucât, potrivit primei teze, tocmai documentația de urbanism (i.e. hotărârea de aprobare a PUG sau PUZ) este actul administrativ prin care  li se stabilește terenurilor o astfel de destinație (i.e. principiul revocabilității din dreptul administrativ printr-un act administrativ de aceeași natură/ forță juridică).

Cea dintâi este și interpretarea dată prin Sentința Tribunalului acestui text de lege, care reține că  prin PUZ, toate terenurile pot fi reîncadrate conform Legii 350/2001 în alte unități teritoriale de referință decât cele în care au fost încadrate prin PUG, cu excepția terenurilor încadrate în unitatea teritorială de referință spații verzi. Spațiile verzi reglementate prin PUG nu pot fi, în accepțiunea instanței, modificate prin PUZ ca urmare a interdicției exprese de a schimba prin acte administrative destinația de spațiu verde prevăzută în documentațiile de urbanism.

Instanța admite totuși că schimbarea destinației terenurilor amenajate/ reglementate ca spații verzi prin PUG-ul Municipiului București din 2000 este posibilă printr-un nou PUG, care l-ar abroga pe cel din 2000 și apreciază totodată că această interpretare este compatibilă cu art. 18 alin. (9) din Legea 24/2007 (“Terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu.”), textul at. 71 din OUG 195/2005 și cel al art. 18 alin. (9) din Legea 24/2007 având obiecte diferite de reglementare.

Distribuie acum acest articol

Share on facebook
Share on linkedin
Share on whatsapp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Autor

Categorii

Arhivă

Ultimele articole