Noutăți legislative. Termenul de prescripție în care pot fi atacate hotărârile de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism

La data de 29 iulie 2019, a intrat în vigoare Legea nr. 151/2019 pentru completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.

Scopul principal al legii este de a implementa o serie de măsuri privind identificarea, monitorizarea și organizarea așezărilor informale din România (i.e. grupare de minimum 3 unități destinate locuirii dezvoltate spontan, ocupate de persoane sau familii care fac parte din grupuri vulnerabile și care nu au niciun drept asupra imobilelor pe care le ocupă), inclusiv prin clarificarea regimului juridic al acestora, realizarea cadastrului general și înregistrarea imobilelor din așezările informale în sistemul integrat de cadastru și carte funciară.

Printre modificările aduse Legii nr. 350/2001 începând cu data de 29 iulie 2019 a fost strecurat și un amendament important (cu totul străin de scopul afișat al Legii nr. 151/2019), legat de termenul de prescripție în care pot fi atacate documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.

Prin pct. 7 al Legii nr. 151/2019 s-a adăugat un nou alineat (i.e. alineatul 3) la art. 64  din Legea nr. 350/2001, prin care stabilește că dreptul de a ataca în contencios administrativ hotărârile autorităților locale de aprobare a documentațiilor de urbanism (Planuri Urbanistice Generale, Zonale și de Detaliu) si de amenajare a teritoriului (Planul de amenajare a teritoriului național, zonal și județean) se prescrie în termen de 5 ani de la data aprobării:

„Litigiile generate de emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea hotărârilor de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism se soluționează de instanțele de contencios administrativ competente. Dreptul de a ataca hotărârile de aprobare se prescrie în termen de 5 ani de la data aprobării.”

În expunerea de motive a Legii nr. 151/2019 nu se menționează nimic despre rațiunea introducerii acestei modificări a Legii 350/2001 alături de celelalte privind așezările informale din România.

Legea nr. 151/2019 nu cuprinde dispoziții tranzitorii legate de aplicarea în timp a acestui nou text de lege (nefiind încă adoptate nici modificările corespunzătoare ale normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 350/2001), astfel încât nu există o prevedere expresă care să stabilească dacă noul termen de prescripție se aplică și cu privire la documentații de urbanism/ amenajare a teritoriului deja emise sau doar cu privire la documentații care vor fi emise după data de 29 iulie 2019.

În lumina unei interpretări pe care o considerăm rezonabilă, în acord inclusiv cu regula aplicării actelor normative în conformitate cu prevederile Constituției prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, considerăm că noul termen de prescripție de 5 ani este aplicabil doar cu privire la hotărârile de aprobare a documentațiilor de urbanism/ amenajare a teritoriului adoptate ulterior datei de 29 iulie 2019.

Referitor la hotărârile de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și a planurilor urbanistice generale emise anterior datei de 29 iulie 2019, punctul de vedere cvasi-unanim al instanțelor de judecată este în sensul că acestea pot fi atacate oricând, având natura juridică a unor acte administrative normative, de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim sau de Prefect.

În practica instanțelor de judecată nu există, însă, un punct de vedere unanim legat de termenul în care pot fi atacate hotărârile de aprobare a planurilor urbanistice zonale și de detaliu.

Unele instanțe (d.e. Tribunalul București – Sentința nr. 1518/12.04.2011, Curtea de Apel Alba Iulia – Decizia nr. 857/CA/2008, Tribunalul Cluj – Sentința Civilă nr. 2408/2016 și Sentința Civilă nr. 1619/2013) au considerat că aceste hotărâri au natura unor acte administrative normative și că, prin urmare, pot fi oricând atacate în fața instanței de contencios administrativ (cu sau fără plângere prealabilă, în funcție de titularul cererii și de efectele produse de actul administrativ, plângere care, la rândul ei putea fi oricând introdusă).

Alte instanțe (d.e. Curtea de Apel Oradea Decizia 1683/29.09.2011, Curtea de Apel Timişoara – Decizia nr. 888 din 24 septembrie 2008) au considerat că hotărârile de aprobare a planurilor urbanistice zonale și de detaliu au natura juridică a unor acte administrative individuale și că pot fi atacate în fața instanței de contencios doar în termenul maximal de 1 an de la data la care au luat cunoștință de conținutul actului (i.e. persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept) sau de la data comunicării către Prefect.

Legea nr. 151/2019 stabilește doar care este termenul maximal în care hotărârile de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism pot fi atacate în instanță, fără ca acest termen să fie însă corelat cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 legate de parcurgerea procedurii plângerii prealabile, plângere care poate fi în continuare oricând introdusă împotriva actelor administrative normative (i.e. conform practicii majoritare a instanțelor – împotriva hotărârilor de aprobare a documentațiilor de amenajare a teritoriului și a planurilor urbanistice generale).

Rămâne de văzut dacă problema aplicării în timp a acestei prevederi nou introduse în Legea nr. 350/2001 și a corelării ei cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 legate de procedura plângerii prealabile va fi reglementată printr-un act normativ interpretativ sau printr-o hotărâre a Curții Constituționale în soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.